Boala Parkinson - cauze, simptome, diagnostic timpuriu și tratament natural

Continut articol

Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă progresivă, caracterizată de pierderea celulelor din creier care produc dopamină – un neurotransmițător esențial pentru coordonarea mișcărilor voluntare. Deși este o boală complexă și cu o evoluție individualizată, cunoașterea cauzelor, semnelor precoce și a opțiunilor de tratament este esențială pentru o mai bună gestionare a acesteia.

Din păcate, în ultima perioadă tot mai multe persoane ajung să sufere de boli precum Parkinson sau Alzheimer iar asta poate fi pusă și pe seama stilului de viață haotic și a stresului la care este supus organismul zi de zi în societatea modernă.

Cauzele bolii Parkinson

Deși cauzele exacte ale bolii Parkinson nu sunt pe deplin înțelese, aceasta pare să fie o combinație între predispoziția genetică, factori emoționali și stilul de viață:

Factori genetici: Aproximativ 10-15% dintre pacienți au o componentă ereditară, fiind identificat un număr de gene implicate. Dar așa cum am discutat în acest articol, epigenetica poate activa sau inactiva acest tip de gene, astfel că stilul de viață are un rol determinant inclusiv dacă există o predispoziție genetică.
Factorii de mediu: Expunerea la toxine, pesticide, leziuni și lovituri la nivelul capului au fost asociate cu un risc crescut de apariție a bolii.
Îmbătrânirea: Riscul de Parkinson crește odată cu vârsta, majoritatea cazurilor apărând la persoanele de peste 60 de ani.
Cauze emoționale: Din perspectiva emoțională și spirituală, boala Parkinson este interpretată uneori ca o manifestare fizică a unor blocaje emoționale profunde, neexprimate sau reprimate pe termen lung.

Cauzele fiziologice ale bolii Parkinson

Boala Parkinson este declanșată de degenerarea progresivă a neuronilor dopaminergici dintr-o zonă specifică a creierului numită substantia nigra (substanța neagră). Acești neuroni produc dopamină, un neurotransmițător esențial pentru controlul mișcărilor fine și coordonarea acestora. Dopamina permite o comunicare eficientă între diverse zone ale creierului responsabile de inițierea și reglarea mișcărilor, în special între substanța neagră și nucleul striat (parte a ganglionilor bazali).

Mecanismul fiziologic al declanșării bolii Parkinson

Putem încadra declanșarea fiziologică a bolii Parkinson în mai multe dezechilibre caracteristice:

Degenerarea neuronilor dopaminergici: În boala Parkinson, neuronii dopaminergici din substanța neagră mor treptat. Când aproximativ 60-80% din acești neuroni sunt pierduți, simptomele motorii, de îngreunare a mișcărilor uzuale, încep să devină evidente.
Scăderea nivelului de dopamină: Reducerea dopaminei perturbă comunicarea normală între substanța neagră și nucleul striat, afectând abilitatea creierului de a regla mișcările. Aceasta cauzează simptomele motorii caracteristice, cum ar fi tremorul, rigiditatea musculară și bradikinezia (mișcări lente).
Dezechilibrul neurotransmițătorilor: Pe lângă dopamină, în Parkinson sunt afectate și alte substanțe chimice cerebrale, inclusiv acetilcolina și serotonina. Acest dezechilibru contribuie nu doar la problemele motorii, ci și la simptomele non-motorii, cum ar fi tulburările de somn, depresia și modificările cognitive.
Proteinele anormale – Alfa-Sinucleina: Un factor important în degenerarea neuronilor dopaminergici este acumularea de proteine anormale numite alfa-sinucleine. Aceste proteine, în mod normal implicate în funcționarea sinapselor, formează agregate toxice cunoscute sub numele de corpi Lewy în interiorul neuronilor. Acești corpi Lewy sunt asociați cu stresul oxidativ, inflamația și moartea celulară.
Inflamația și stresul oxidativ: Stresul oxidativ apare atunci când există un dezechilibru între producerea de radicali liberi și capacitatea celulelor de a-i neutraliza. La persoanele cu Parkinson, nivelul crescut de radicali liberi poate deteriora membranele celulare și ADN-ul, ducând la moartea neuronilor. Inflamația cronică: Inflamația este un răspuns al sistemului imunitar care poate agrava degenerarea neuronilor dopaminergici, contribuind astfel la progresia bolii.

Boala Parkinson este rezultatul unui lanț complex de evenimente care implică degenerarea neuronilor dopaminergici, acumularea de proteine anormale și dezechilibre neurochimice. Aceste modificări perturbă controlul motor și funcțiile cerebrale, conducând la simptomele motorii și non-motorii caracteristice.

Cauzele emoționale sau spirituale ale bolii Parkinson

La fel ca orice boală, există o componentă emoțională sau spirituală care poate contribui ca factor declanșator și în cazul bolii Parkinson. În terapiile alternative și psihosomatice, există ipoteza că anumite afecțiuni degenerative, precum Parkinsonul, pot fi corelate cu traume emoționale sau conflicte interne care nu au fost gestionate sau eliberate corespunzător.

Teama intensă sau anxietatea cronică: Oamenii care au trăit perioade lungi de anxietate sau frică pot dezvolta un tip de tensiune internă care, în timp, contribuie la dezechilibrul neurologic. În cazul bolii Parkinson, această tensiune ar putea afecta direct sistemul nervos central, contribuind la slăbirea neuronilor din regiunile responsabile de mișcare și coordonare.
Perfecționismul și controlul extrem: Tendința de a avea un control strict asupra propriei vieți și a emoțiilor poate duce la o rigiditate mentală și emoțională. De-a lungul anilor, această nevoie de control poate suprasolicita resursele psihologice și fizice, făcând persoana mai vulnerabilă la afecțiuni cronice, precum boala Parkinson.
Lipsa exprimării de sine: Dacă o persoană nu și-a permis să-și exprime emoțiile, să-și urmeze visurile sau să fie autentică, aceasta poate duce la o suprimare interioară, la o lipsă de libertate de exprimare și, în timp, la o “împietrire” a anumitor emoții. În cazul Parkinsonului, rigiditatea fizică ar putea reflecta această rigiditate emoțională sau suprimare.
Traumele și suferința nerezolvată: Experiențele dureroase din trecut, suferințele emoționale sau pierderile care nu au fost procesate pot cauza un stres intern cronic. Această tensiune se poate manifesta fizic, afectând funcțiile sistemului nervos, slăbind capacitatea corpului de a regla în mod natural producția și utilizarea dopaminei.

Semnele și simptomele precoce ale Parkinsonului

Simptomele bolii sunt subtile în stadiile inițiale, ceea ce poate întârzia diagnosticul. Primele semne includ:

Tremurul ușor al unei mâini sau al unui deget, frecvent în repaus, care este un simptom caracteristic pentru multe persoane. Tremorul apare de obicei prima dată la mâna dreaptă și mai ales la încercarea de a realiza mișcări de precizie.
Rărirea mișcărilor (bradikinezie), un fenomen în care mișcările devin încetinite și dificile.
Rigiditatea musculară, care poate provoca dureri la mișcare și limitează flexibilitatea. Specific pentru boala Parkinson o reprezintă începutul mișcărilor, primul pas, care este realizat cu cea mai mare greutate.
Modificări în postura corporală și dificultăți de echilibru. Poziția caracteristică este ușor aplecat în față.
Modificări subtile ale vorbirii – pacienții pot dezvolta o voce mai scăzută, monotonă sau o vorbire mai rară și fragmentată.
Pierderea mirosului și modificările în scris – pacienții cu Parkinson pot pierde ușor din simțul mirosului și pot începe să scrie cu literele mai mici și înghesuite.

Diagnosticarea timpurie a bolii Parkinson

Un diagnostic timpuriu este esențial pentru a stopa evoluția bolii și pentru o calitate cât mai sporită a vieții, dar acesta este provocator datorită variabilității simptomelor. Medicul neurolog este în măsură să pună diagnosticul de boală Parkinson și poate utiliza:

Anamneza medicală și examinarea clinică pentru a analiza simptomele motorii și non-motorii.
Scanări imagistice: RMN-ul și tomografia cerebrală sunt utile pentru a exclude alte boli cu simptome similare.
Teste pentru markerii biologici: În prezent, se investighează markeri specifici din sânge sau lichidul cerebrospinal care ar putea indica o predispoziție pentru Boala Parkinson.
Teste genetice, deși nu sunt esențiale în toate cazurile, sunt relevante la persoanele cu istoric familial de Parkinson.

Evoluția și manifestările bolii Parkinson

Parkinsonul este o boală progresivă, care evoluează diferit de la o persoană la alta. Cu cât este mai timpuriu diagnosticată și cu cât se acționează mai rapid, evoluția bolii poate fi întârziată iar pacientul își poate trăi viața relativ normal.

Etapele avansate ale bolii Parkinson sunt marcate de:

Probleme severe de echilibru și tulburări de mers.
Dificultăți cognitive: în stadiile avansate, unii pacienți pot dezvolta demență.
Simptome autonome, cum ar fi constipația cronică, hipotensiunea ortostatică, dificultăți în reglarea temperaturii corpului.

Important de menționat, este faptul că în cazul pacienților cu boala Parkinson, decesul nu survine direct din cauza bolii, ci mai degrabă din complicațiile acesteia, în special în stadiile avansate. Cea mai frecventă cauză este pneumonia de aspirație, rezultată din dificultățile de înghițire (disfagie), care permite pătrunderea alimentelor sau lichidelor în căile respiratorii, provocând infecții pulmonare severe.

Alte cauze comune de deces includ complicațiile legate de mobilitatea redusă, cum ar fi căderile și fracturile, care pot duce la imobilizare și complicații cardiovasculare sau respiratorii.

Tratamentul bolii Parkinson

Deși nu există un tratament curativ, numeroase terapii ajută la gestionarea simptomelor din boala Parkinson:

Medicamente alopate:
- Levodopa este considerată standardul de aur, un precursor de dopamină care compensează deficiențele.
- Inhibitorii MAO-B și agonistii dopaminei ajută la prelungirea efectului levodopei.
Stimularea cerebrală profundă (DBS – Deep Brain Stimulation): O metodă chirurgicală recomandată pacienților care nu răspund bine la medicație. Aceasta implică implantarea unor electrozi care transmit impulsuri electrice în zonele cerebrale afectate.
Fizioterapia și exercițiile fizice: Exercițiile de echilibru, stretching și mers pe jos pot ajuta la păstrarea mobilității.
Nutriția și stilul de viață: Se recomandă o dietă bogată în antioxidanți (cum ar fi fructele de pădure și legumele verzi) și o hidratare corespunzătoare. Evitarea toxinelor din mediu poate fi, de asemenea, benefică.
Suport emoțional și psihoterapie: Sprijinul psihologic și grupurile de suport ajută la gestionarea depresiei și a anxietății, des întâlnite în Parkinson.

În terapia emoțională și holistică, abordarea nu se axează pe boală în sine, ci mai mult pe vindecarea persoanei în ansamblul său. Se consideră că:

Rugăciunea, meditația și tehnicile de relaxare pot reduce stresul și tensiunea emoțională, creând un spațiu de eliberare și reconectare, benefic pentru pacienții cu Parkinson.
Exprimarea artistică și activitățile creative sunt recomandate pentru a încuraja o exprimare emoțională mai liberă.
Terapia prin iertare (autoiertarea și iertarea celorlalți) poate fi utilă pentru a elibera resentimentele sau vinovăția care ar putea contribui la un stres emoțional cronic.
Remedii naturale care susțin regenerarea neuronilor și nivelul normal de dopamină.

Abordările emoționale și psihologice nu înlocuiesc tratamentul medical, dar pot fi folosite complementar pentru a ajuta persoanele cu Parkinson să se reconecteze la sine și să găsească o pace interioară care le poate susține procesul de vindecare.

Efectele secundare puțin cunoscute ale administrării de Levodopa

Toate medicamentele alopate pot avea efecte secundare care se manifestă la multe sau anumite persoane. Astfel administrarea de Levodopa, un înlocuitor de dopamină, ca toți neurotransmițători, are funcţii multiple.

Da, dopamina este implicată îndeaproape în generarea unor senzații subiective de plăcere. Dar lipsa dopaminei în creier cauzează probleme de mișcare pacienţilor cu Parkinson.

Și atunci când medicamente precum Levodopa sunt oferite pentru a trata aceste probleme de mișcare, aria posibilelor efecte secundare este revelatorie. Printre efectele secundare se numără greața, fluctuațiile tensiunii arteriale și dischinezii sau mișcări involuntare.

Dar mai puțin cunoscut este faptul că unii pacienți dezvoltă o exacerbare a acțiunii dopaminei care se manifestă prin dependență de jocurile de noroc, iar alţii devin hipersexuali.

Ideea este că a conferi o singură senzație sau funcţie cognitivă unui neurotransmițător este o simplificare grosolană. Toţi neurotransmițătorii incluzând nu numai dopamina, dar și epinefrina, norepinefrina, glutamatul, histamina și multe altele joacă roluri diferite în părţi diferite ale creierului.

De aceea o abordare holistică, prin care se adună mai multe terapii este una mult mai înțeleaptă.

Tratament natural în boala Parkinson

Există mai multe remedii naturale care pot fi de folos pacienților în boala Parkinson. Deși aceste remedii sunt studiate științific, ele nu pot substitui pe deplin tratamentul alopat, respectiv nu este recomandat renunțarea la acesta fără sfatul medicului.

Schema tratament adjuvant Parkinson

În afară de Mucuna pruriens, există câteva alte remedii naturale și suplimente care pot fi benefice pentru persoanele cu Parkinson, contribuind fie la reducerea simptomelor, fie la încetinirea progresiei bolii.

Am grupat în această schemă adjuvantă cele mai utile remedii naturale pentru boala Parkinson. Schema de remedii naturale adjuvantă în Parkinson conține:

Efectele Mucuna Pruriens în boala Parkinson

Cea mai studiată plantă în boala Parkinson este Mucuna Pruriens.

Mucuna pruriens, cunoscută și sub denumirea de “fasole de catifea,” este o plantă utilizată de mult timp în medicina tradițională ayurvedică, în special pentru problemele legate de sistemul nervos și pentru îmbunătățirea stării de bine. Este apreciată pentru conținutul său ridicat de L-DOPA (levodopa), un precursor al dopaminei, un neurotransmițător important pentru coordonarea mișcărilor și reglarea dispoziției.

Iată câteva efecte ale Mucuna pruriens în Parkinson:

Sursă naturală de L-DOPA: Conținutul de L-DOPA din Mucuna pruriens oferă o alternativă naturală la medicamentele de sinteză care conțin levodopa. Când este ingerată, L-DOPA este transformată în dopamină, contribuind la reducerea simptomelor motorii asociate cu boala Parkinson.
Eficiență comparabilă cu medicamentele: Studiile au arătat că Mucuna pruriens poate fi la fel de eficientă ca medicamentele standard pentru Parkinson, având un debut mai rapid al efectului și o durată similară. Acest lucru face ca planta să fie o opțiune atractivă pentru unii pacienți.
Reducerea efectelor secundare: Deși medicamentele de sinteză pot produce efecte secundare precum greață, fluctuații ale tensiunii arteriale și dischinezii (mișcări involuntare), Mucuna pruriens pare să fie mai bine tolerată de către unii pacienți, reducând astfel incidența acestor efecte secundare.
Antioxidant și neuroprotector: Mucuna pruriens conține și alți compuși cu efect antioxidant care pot proteja celulele nervoase de stresul oxidativ, un factor implicat în progresia bolii Parkinson. Acești antioxidanți pot ajuta la protejarea neuronilor dopaminergici rămași, oferind un efect neuroprotector suplimentar.
Îmbunătățirea calității vieții: Utilizarea Mucuna pruriens poate îmbunătăți simptomele motorii și non-motorii (precum starea de spirit), ceea ce contribuie la o calitate a vieții mai bună pentru pacienți. Totuși, efectul său poate varia de la o persoană la alta, fiind necesară monitorizarea și ajustarea dozelor pentru fiecare caz.

Este esențial ca Mucuna pruriens să fie utilizată sub supravegherea unui specialist, mai ales dacă pacientul folosește deja medicamente pentru Parkinson. Supradozajul sau interacțiunile cu alte medicamente pot agrava simptomele sau pot cauza alte complicații.

Uridina în Parkinson

Uridina este un nucleotid natural care joacă un rol important în sinteza fosfolipidelor membranare și în producerea de neurotransmițători, având potențial neuroprotector în boli neurodegenerative, inclusiv în Parkinson. Se crede că uridina poate ajuta la menținerea integrității neuronilor și la promovarea plasticității sinaptice, contribuind astfel la îmbunătățirea funcțiilor motorii și cognitive. În plus, uridina ar putea susține producția de dopamină și formarea de noi conexiuni neuronale, ceea ce ar putea încetini progresia bolii.

Rolul Uridinei în boala Parkinson:
- Protecția neurocelulară: Uridina poate contribui la menținerea sănătății membranelor neuronale, protejându-le de daune oxidative.
- Stimularea dopaminei: Uridina, în combinație cu omega-3 și colină, poate susține producția de dopamină, neurotransmițător deficitar în Parkinson.
- Îmbunătățirea cogniției și stării de spirit: Prin susținerea funcțiilor cerebrale, uridina poate ajuta la îmbunătățirea memoriei și a altor funcții cognitive afectate în Parkinson.
Administrarea Uridinei în Parkinson: se recomandă de obicei doze de 250-500 mg pe zi.

Coenzima Q10 (CoQ10) în Parkinson

Coenzima Q10 este un antioxidant puternic care joacă un rol esențial în producerea de energie la nivel celular, inclusiv pentru celulele cerbrale:

Rolul Conenzimei Q10 în Parkinson: Studiile sugerează că suplimentarea cu CoQ10 poate încetini progresia simptomelor, deoarece protejează neuronii de stresul oxidativ și de deteriorarea cauzată de radicalii liberi.
Administrare: De obicei, în doze de 300-1200 mg pe zi, dar este important ca administrarea să fie supravegheată de un specialist.

Ca să înțelegi de ce este nevoie de multe de doze neașteptat de mari pentru efectul terapeutic scontat, citește acest articol referitor la doza optimă.

Curcumina în Parkinson

Derivată din turmeric, curcumina are proprietăți antioxidante și antiinflamatoare care protejează celulele neuronale și reduc inflamația la nivelul creierului.

Beneficii Curcumina în Parkinson: Curcumina poate ajuta la încetinirea progresiei bolii și la reducerea inflamației cerebrale asociate cu neurodegenerarea.
Administrare Curcumin în Parkinson: 500-1000mg/zi.

Vitamina D în Parkinson

Vitamina D este importantă pentru sănătatea sistemului nervos și a oaselor. Niveluri scăzute de vitamina D sunt adesea întâlnite la pacienții cu Parkinson.

Beneficii Vitamina D în Parkinson: Studiile sugerează că niveluri optime de vitamina D pot contribui la menținerea sănătății neuronilor și la reducerea inflamației, ceea ce ar putea încetini progresia bolii.
Administrare Vitaminei D în Parkinson: Este esențială testarea nivelului de vitamina D pentru a stabili o doză corectă, dar de obicei se recomandă doze de întreținere de 2.000-5.000 UI pe zi, în funcție de nivelul seric.

Omega-3 (Acizi grași esențiali) în Parkinson

Omega-3, în special DHA și EPA, au efecte antiinflamatorii și sunt esențiali pentru sănătatea cerebrală și comunicarea neuronală.

Beneficii Omega-3 în Parkinson: Suplimentele de Omega-3 pot ajuta la reducerea inflamației cerebrale și la îmbunătățirea sănătății neuronale, susținând funcțiile cognitive și emoționale.
Administrare: În general, se recomandă o doză de 1000-2000 mg pe zi de EPA și DHA combinate.

Magneziul în Parkinson

Magneziul este implicat în numeroase funcții ale sistemului nervos și muscular, iar deficitul de magneziu poate agrava simptomele Parkinson.

Beneficii în Parkinson: Magneziul poate ajuta la relaxarea musculară și la reducerea crampelor și tremurăturilor, contribuind la îmbunătățirea calității somnului și a stării generale.
Administrare: Doza variază între 200-400 mg pe zi, dar este important să fie adaptată în funcție de toleranța individuală și de alte condiții de sănătate.

Ginkgo Biloba în Parkinson

Ginkgo Biloba îmbunătățește circulația sângelui, inclusiv la nivel cerebral, și are proprietăți antioxidante.

Beneficii în Parkinson: Unele studii sugerează că Ginkgo Biloba poate ajuta la susținerea funcției cognitive și la reducerea declinului mental, oferind astfel o calitate a vieții mai bună pacienților.
Administrare: Se administrează de obicei sub formă de extract standardizat 200-500mg/zi

Probiotice și prebiotice

Deși nu sunt incluse în schema pentru Parkinson, probioticel pot avea un rol important în gestionarea bolii Parkinson, deoarece sistemul digestiv și microbiomul intestinal influențează sănătatea cerebrală prin intermediul axei intestin-creier. Dacă există simptome constante de diaree sau constipatie este obligatorie introducerea și a unui probiotic.

Beneficiile probioticelor în Parkinson: Probioticele pot ajuta la reglarea digestiei și la reducerea inflamației intestinale, care poate avea efecte pozitive asupra sănătății creierului și asupra simptomelor digestive asociate cu boala Parkinson.
Se recomandă probiotice cu tulpini de Lactobacillus și Bifidobacterium.

Aceste remedii naturale pot aduce beneficii semnificative, însă este esențial să fie integrate într-un plan de tratament personalizat și monitorizat de un specialist, pentru a evita posibilele interacțiuni cu tratamentele alopate și pentru a asigura o administrare corespunzătoare.

Boala Parkinson este o afecțiune în care pacientul are nevoie de sprijinul familiei, atât moral cât și fizic, de aceea înțelegerea simptomelor și evoluției bolii ajută atât pacienții, cât și pe cei apropiați să gestioneze situațiile zilnice. Boala Parkinson necesită o abordare multidisciplinară și personalizată, cu implicarea medicilor neurologi, a kinetoterapeuților și a consilierilor psihologici, dar și cu suportul continuu al familiei.

Referinte:

– https://www.healthline.com/health/parkinsons/natural-remedies-for-parkinsons#supplements
– https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/parkinsons-disease/6-medication-free-ways-to-feel-better-with-parkinsons-disease
– https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4213533/
– https://www.mcleanhospital.org/news/new-discovery-may-lead-effective-and-natural-treatment-parkinsons-disease
– https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36299886/