Deși pare greu de crezut majoritatea oamenilor suferă astăzi de intoxicație cu mercur, respectiv valoarea analizei din sânge este peste normal. Și chiar dacă buletinul de analize, la prima vedere nu reflectă asta, adică valoarea este sub 10 µg/L, o să înțelegi citind articolul până la capăt de ce de fapt valoarea optimă este sub 1 µ/L.

Mercurul este un metal toxic ce influențează subtil sănătatea organismului, dereglând diverse funcții.

Ce este mercurul și de unde provine expunerea?

Mercurul este un metal greu natural, toxic, care există în trei forme principale:

• Mercur elementar (metal lichid), utilizat în trecut în termometre și dispozitive electrice.
• Mercur anorganic, regăsit în sărurile de mercur din unele procese industriale.
• Mercur organic (metil-mercur), acumulat în lanțurile alimentare marine, în special pești de mari dimensiuni.

Sursele de expunere la Mercur includ:

Intoxicația cu mercur poate fi produsă de mai multe surse după expunerea prelungită.

• Amalgam dentar: Compozitul din care sunt create anumite plombele (obturații) dentare este compus din mercur (până la 50%) și alte metale, iar eliberarea vaporilor în timpul mestecării sau îndepărtării nesigure este o cauză comună de expunere​. Din informațiile pe care le deținem, o directivă europeană interzice utilizarea amalgamului dentar cu mercur, începând cu 1 ianuarie 2025.
• Peștele contaminat: Speciile de pește mari, cum ar fi tonul, rechinul și peștele-spadă, acumulează metil-mercur din apa oceanică și din peștii mai mici pe care îi consumă. Consumul regulat de astfel de pești, mai ales ton poate duce la acumulare toxică. Ca alternativă, se pot consuma pești bio sau pescuiți din zone controlate și cu nivel de poluare scăzut.​
• Mediul de lucru: Mineritul, industria farmaceutică și utilizarea mercurului pentru extragerea aurului sunt asociate cu expunerea profesională la care sunt expuse anumită persoane care lucrează în această industrie.
• Bateriile, lămpile fluorescente, produsele cosmetice (în special cele necertificate), unele vopsele și unele medicamente sau vaccinuri conțin mercur anorganic​.

Atenție: Și peștii mai mici precum Păstrăvul, Somonul, Dorada, Bibanul, etc. care sunt crescuti în acvacultură, sunt hrăniți cu pește oceanic care poate fi contaminat cu mercur.

Efectele mercurului asupra sănătății

Intoxicația cu mercur, în faza acută, afectează multiple sisteme ale organismului:

• Sistemul nervos central: duce la pierderi de memorie, iritabilitate, tremor, deteriorarea funcțiilor cognitive, afectarea coordonării și echilibrului.
• Sistemul renal: cauzează nefrită tubară cronică.
• Sistemul digestiv: cauzează gastroenterite severe.
• Fătul și copii: Metil-mercurul poate traversa placenta, afectând dezvoltarea fetală și cauzând paralizie cerebrală sau anomalii neurologice​

Efectele intoxicației depind de forma mercurului:

1. Mercur elementar:
   • Afectează plămânii și creierul.
   • Poate cauza dureri de cap, amețeli, tremor, insomnie și probleme cognitive​
2. Mercur anorganic:
   • Este mai toxic pentru rinichi și tractul gastrointestinal.
   • Poate cauza nefrită tubară și tulburări digestive severe.
3. Mercur organic – metil-mercurul:
   • Aafectează sistemul nervos, iar expunerea cronică poate duce la pierderi de memorie, dificultăți locomotorii și paralizii​

Triada simptomatică a intoxicației acute cu mercur

Atunci când există o intoxicație acută cauzată de mercur, aceasta se manifestă cu următoarele simptome.

• Disfuncții articulare: Dureri și inflamații articulare.
• Perturbarea coordonării musculare.
• Îngustarea câmpului vizual​.

Intoxicația cronică, subacută cu mercur (a majorității populației)

Intoxicația cronică cu mercur, apărută în urma expunerii prelungite la valori peste 1 µg/L în sânge, poate avea efecte adverse cumulative asupra organismului, chiar dacă simptomele nu sunt evidente inițial. La aceste niveluri, mercurul se poate acumula în țesuturi, în special în creier, rinichi și ficat, afectând funcționarea normală a mai multor sisteme. Iată principalele probleme asociate:

1. Probleme neurologice și psihice

Mercurul este neurotoxic, iar expunerea cronică, chiar și în doze mici, poate provoca:

• Declin cognitiv: Dificultăți de concentrare, pierderi de memorie și afectarea abilităților de gândire.
• Iritabilitate și instabilitate emoțională: Expunerea cronică este asociată cu anxietate, depresie și modificări ale dispoziției.
• Tremor și ataxie: Probleme motorii, precum tremorul mâinilor sau pierderea echilibrului.
• Neuropatie periferică: Senzație de furnicături sau amorțeală, mai ales la nivelul extremităților​

2. Afecțiuni renale

Mercurul se acumulează în timp și în rinichi, unde poate provoca:

• Proteinurie: Prezența proteinelor în urină, indicând leziuni la nivelul glomerulilor renali.
• Insuficiență renală cronică: Deteriorarea treptată a funcției renale, mai ales în cazul expunerii pe termen lung​

3. Efecte asupra sistemului cardiovascular

Studii recente sugerează o legătură între expunerea cronică la mercur și:

• Hipertensiune arterială: Mercurul interferează cu oxizii de azot care reglează tensiunea arterială.
• Creșterea riscului de boli cardiovasculare: Inclusiv ateroscleroză și accidente vasculare cerebrale​.

4. Tulburări imunitare

Expunerea cronică la mercur, în doze mici, poate influența negativ sistemul imunitar:

• Imunosupresie: Reducerea răspunsului imunitar, crescând susceptibilitatea la infecții respiratorii și chiar dermatologice.
• Autoimunitate: Poate declanșa boli autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau sclerodermia​

5. Efecte asupra sistemului endocrin și reproducător

Fiind vorba de hormoni, variații extrem de mici ale cantității acestora, poate crea dezechilibre, iar expunerea prelungită la mercur creează astfel de probleme.

• Tulburări hormonale: Mercurul poate afecta tiroida, reducând producția de hormoni.
• Probleme de fertilitate: Expunerea cronică este asociată cu scăderea calității spermatozoizilor (la bărbați) și tulburări ale ciclului menstrual (la femei).
• Efecte asupra dezvoltării fetale: La femeile însărcinate, nivelurile ridicate de mercur pot afecta dezvoltarea cerebrală a fătului.

6. Alte efecte sistemice

Pe lângă cele de mai sus, intoxicația cronică cu mercur mai creează și alte probleme de sănătate:

• Oboseală cronică și slăbiciune musculară: Simptome frecvent raportate de cei cu intoxicație cronică.
• Probleme gastrointestinale: Disconfort abdominal, greață sau tulburări de tranzit.

Efectele și simptomele cumulative vs. cele acute

Spre deosebire de intoxicația acută, care provoacă simptome severe într-un timp scurt, intoxicația cronică progresează insidios. Efectele devin vizibile abia după ani de expunere constantă, iar daunele produse, în special la nivel neurologic și renal, sunt adesea ireversibile.

Importanța prevenției și detoxifierii de Mercur

Pentru persoanele expuse la valori crescute, și ținând cont de nivelul de poluare, înseamnă de fapt majoritatea populației, evaluarea periodică a nivelului de mercur din sânge și inițierea unor metode de detoxifiere (chelare, suport hepatic, dietă antioxidantă) sunt esențiale.

Metode naturale pentru detoxifierea de Mercur

Organismul are propriile lui metode de detoxifiere, însă de multe ori, metalele grele precum Mercurul, se cantonează adânc în țesuturi și poate fi dificil corpului să le elimine. De aceea se poate apela la diverse suplimente care sunt chelatori naturali de metale grele.

Ce înseamnă chelare?

Chelarea este un proces prin care se elimină metalele grele, precum mercurul, dar și plumbul sau arsenicul, din organism prin legarea lor de substanțe speciale, numite agenți chelatori. Acești agenți formează complexe stabile cu metalele toxice, care sunt apoi excretate prin urină sau fecale. Practic creează legături puternice în complexe stabile și non-toxice cu aceste metale, care mai apoi sunt transportate prin sânge și excretate în afara organismului. Procesul de chelare poate fi realizată prin utilizarea unor surse naturale precum cele de mai jos și este o metodă esențială pentru detoxifiere în cazurile de intoxicație cronică sau acută cu metale grele, însă trebuie efectuată cu precauție pentru a evita efectele adverse.

Câteva principii pentru chealarea metalelor grele, precum Mercurul (sau Arsenicul):

Chelatori naturali

Printre chelatori naturali cei mai renumiți se numără algele Chlorella și Spirulina, precum și coroandrul:

• Chlorella și spirulina: Suplimente naturale eficiente în legarea metalelor grele. Alge ce leagă metalele grele, accelerând eliminarea lor, dar care sunt și eficiente în detoxifierea rinichilor și ficatului.
• Coriandrul: Printre puținele plante care ajută la mobilizarea mercurului din țesuturi. Poate fi utilizat ca și coriandru condiment dar mai eficient ca tinctură de coriandru.
• Zeolit-ul: este o substanță natural cu structură microporoasă, care ajută la detoxifierea mercurului prin absorbția și legarea ionilor de mercur în structura sa, prevenind reabsorbția acestuia în organism și facilitând eliminarea sa pe cale fecală, datorită proprietăților sale de schimb ionic și capacității de a captura metalele grele.
• EDTA: un supliment cu efect de chelare foarte bun împotriva metalelor grele.

Schema detoxifiere mercur, arsenic si metale grele

Mod de administrare Schema detoxifiere mercur, arsenic si metale grele:

• Zeolit Detox – 3 capsule dimineata si 3 seara, pe stomacul gol
• Tinctura de coriandru – 2ml dimineata si seara, dizolvat în puțină apă
• Limfanox Detox – 2 capsule la prânz
• Chlorella: 4 tablete la prânz

Se recomandă administrarea neîntreruptă timp de 3 luni, apoi refacerea analizei.

ATENȚIE:

• Detoxifierea de metale grele nu se recomanda in sarcina, alaptare, cpoiilor sub 6 ani, in caz de obstructii si inflamatii acute ale vezicii si cailor biliare si in caz de hipersensibilitate la oricare din ingredientele produselor. Este recomandat ca femeile să facă o cură de detoxifere de metale grele înainte să rămână însărcinate.
• La inceputul sau în timpul curei de detoxifiere, unele persoane se pot confrunta cu dureri de cap, senzatii de greata, usoare dureri abdominale, balonare sau diaree. Acesta sunt semne ca organismul incepe sa lucreze si sa elimine toxinele. Cura de detoxifiere a organismului nu trebuie intrerupta decât dacă simptomele sunt severe.
• Mai puteți observa modificări în urina si scaun, ori la nivelul culorii, ori la nivelul mirsoului, iar transpiratia poate fi mai abundenta.
• Contactați medicul dacă simptomele se agravează! Cu cât un organism este mai intoxicat, cu atât simptomele de detoxifiere pot fi mai severe!

Alte recomandări care sprijină detoxifierea de mercur și metale grele:

În timpul sau pentru o detoxifiere optimă este important să se țină cont și de următoarele aspecte:

• Consumul de alimente și suplimente antioxidante: mai multe alimente și suplimente bogate în seleniu (nuci braziliene), vitamine (C și E) sau alți antioxidanți protejează celulele de efectele oxidative ale mercurului.
• Hidratarea și suportul hepatic: hidratarea ajută la eliminarea toxinelor prin rinichi, iar suplimentele precum N-acetilcisteina (NAC) sau glutation sprijină detoxifierea hepatică.
• Evitarea expunerii suplimentare: reducerea consumului de pește contaminat, utilizarea produselor cosmetice sigure și evitarea surselor cunoscute de mercur​

Aceste metode, combinate cu consultarea unui specialist, pot ajuta la gestionarea intoxicației și la reducerea riscurilor asociate. Detoxifierea excesivă fără supraveghere medicală poate avea deasemenea efecte adverse, deci este esențială prudența.

---

Controverse

Această schimbare a fost criticată de unii experți și activiști din domeniul sănătății, deoarece:

• Efectele cumulative sunt ignorate: Chiar și expunerile mici, dar continue, pot avea efecte adverse pe termen lung, mai ales în cazul metil-mercurului care se acumulează în creier și alte organe.
• Grupele de risc sunt vulnerabile: Femeile însărcinate, copiii și cei cu disfuncții hepatice sau renale sunt mai susceptibili la toxicitate, chiar și la niveluri mai mici.

Modificarea limitei ridică întrebări privind protecția grupurilor vulnerabile și importanța măsurilor preventive în raport cu expunerea globală.

---