Experții consideră că avem în organismul uman în jur de 30.000 de miliarde de celule. Foarte multe, nu? 

Imaginează-ți însă, că flora saprofită intestinală (cea din colon), de care e responsabilă imunitatea ta (vezi legitatea #33) este alcătuită din de 10 ori mai multe celule.

Noi trăim în simbioză cu această floră intestinală și odată dezechilibrată avem simptome diverse, negative. De la constipație, diaree sau dureri abdominale și până la tulburări emoționale precum anxietate și depresie.

Flora saprofita se reechilibrează prin probiotice, prebiotice și printr-o alimentație sănătoasă de zi cu zi.

Probioticele sunt microorganisme vii care pot fi găsite în alimentele fermentate sau în suplimente și sunt denumite „bacterii sănătoase prietenoase”.

Atunci când dezechilibrul este mare sau se urmează un tratament cu antibiotice e bine sa apelăm la suplimente care conțin probiotice în concentrație mare de bacterii vii.

În viața de zi cu zi, însă există o gamă largă de alimente care vin cu un aport de bacterii prietenoase și care susțin sănătatea noastră și cea a tractului digestiv.

Surse naturale de probiotice sunt:

• Lactate fermentate (vegane sau animale): iaurt, chefir, brânză dulce 
  • se recomandă doar lactate de la animale care au păscut iarbă (nu care mănâncă cereale în ferme), preferabil de capră
  • lactatele vegane reprezintă de asemenea o opțiune sănătoasă
• Murături (nepasteurizate), varză murată, Kimchi (un preparat original coreean din varză și legume murate) – toate fermentate natural în saramură, fără zahăr și fără preparare termică
• Kombucha – o băutură obținută din ceai negru sau verde fermentat natural de către o ciupercă cu numele de Kombucha
• Soia fermentată (natto, miso, tempeh) – foarte populare in Asia și mai puțin răspândite la noi însă cu aceeași valoare mare de bacterii saprofite
• Socata, trandafirată (cu miere) – băuturi tradiționale fermentate din flori de soc sau petale de trandafiri, preparate însă nu cu zahăr, ci cu miere

Bancul cu probioticele din zeama de varză

Zeama de varză murată se mai numește și „moare” în limbaj popular, și astfel încheiem cu un banc al lui Marin Preda din „Cel mai iubit dintre pământeni ”, care sună cam așa:

„Cică un țăran se duce la doctor cu o boală foarte gravă, în ultimul stadiu. Se uită doctorul la radiografiile și analizele țăranului, apoi își mai cheamă câțiva colegi, să-și dea și ei cu parerea.

• Moare, zice unul.
• Da, categoric, moare, zice si al doilea.

Moșule, îi zice doctorul țăranului, du-te acasă, noi n-avem ce să-ți mai facem!

Se duce țăranul acasă, iar peste șase luni, se prezintă iarăși la doctor.

Doctorul, îl vede și își aduce aminte că moșul era în ultima fază și uimit peste măsura, îl întreabă:

• Cum moșule, trăiești, ce-ai facut, cu ce te-ai tratat?
• Păi, cu moare, domn doctor, cum mi-ați spus dumneavoastră!
• Cu ce mă?
• Cu moare, cu zeamă de varză!
• …”

 

E doar un banc, nu îl lua ad litteram, dar totuși nu subestima puterea probioticelor. 

 

Bucuroși să te știm sănătos,

Farm. Anca și Adrian Ienin

 

P.S. În completarea legității de astăzi, mâine discutăm despre prebiotice!

---

Surse:

• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27541692/
• https://sciencedirect.com/topics/immunology-and-microbiology/human-microbiome