După sute de mii de ani în care omul și-a căutat și procurat hrana în sălbăticie, creierul a învățat pe parcursul evoluției să acorde o importanță în special anumitor tipuri de alimente: sare, zahăr și grăsimi.

Alimentele care le conțin sunt de multe ori bogate în calorii însă acestea erau destul de rare pe vremea când strămoșii noștri preistorici vânau în sălbăticie astfel încât surplusul de calorii era ceva chiar benefic, deoarece ei nu știau unde sau când va fi următoarea sursă de hrană.

Așadar creierul a învățat că a mânca pe săturate este o excelentă strategie de supraviețuire! 

Astăzi însă, mediul nostru alimentar este unul hipercaloric prin definiție. Hrana se găsește din abundență însă creierul continuă să tânjească după ea ca și când ar fi deficitară. Acest mecanism este parte a sistemului limbic, o parte din creier foarte veche responsabilă de instinctele noastre de supraviețuire.

Alimentația bogată în sare, zahăr și grăsimi nu mai este favorabilă sănătății noastre, însă dorința persistă pentru că mecanismul recompensei a rămas neschimbat de aproximativ 50.000 de ani.

Industria alimentară contemporană se bazează pe aceste instincte ale noastre și profită de ele dincolo de scopul evolutiv.

De aceea majoritatea alimentelor frumos ambalate sau care miros îmbietor sunt o combinație a 2 din acestea 3:

• chipsuri, merdenele, patiserie, etc. (sare + grăsimi)
• prăjituri, dulciuri, ciocolată, etc. (zahăr + grăsimi)
• mezeluri, sosuri, ketchup, maioneze, etc. (sare + zahăr + grăsimi)

În concluzie: nu lăsa partea din creier care se ocupă de supraviețuire să-ți dicteze alegerile alimentare pentru că nu va face alegeri corecte. Bazează-te pe cea mai nouă și evoluată parte din creier, neocortexul, pentru a face în mod conștient alegeri sănătoase.

Bucuroși să te știm sănătos,

Farm. Anca și Adrian Ienin

PS. În legitatea de mâine vorbim despre un alt „mâine”!