Obezitatea la copii este un subiect de care ar fi bine să se discute mult mai des!

Dragă mamă, dragă tată, dragă bunică, dragă bunic, nu e semn de neiubire faptul ca nu îi dați copilului ceva dulce zilnic!

• Nu e semn de neiubire că nu bea copilul sucuri carbogazoase imediat ce începe să umble!
• Nu e semn de neiubire ca îl duceți la analize de sânge, chiar dacă plânge puțin… prin explicații și empatie copiii înțeleg foarte bine!
• Nu e semn de neiubire dacă îi descoperit ficatul gras deși are doar 7 ani și apoi eliminați zahărul și alte dulcegării.
• Nu e semn de neiubire ca îl trimiteți sa facă un sport unde transpiră, se chinuie și depune efort, asta îl va căli pentru viață și îi va crește șansele de reușită!
• Nu e semn de neiubire să îi luați mai des telefonul din mână, să-i opriți accesul la ecrane și să-l îndemnați să citească o carte.
• Nu e semn de neiubire să-l puneți la activități casnice, să-i fie chiar greu din când în când, să învețe de mic că nimic “nu pică din cer”!
• Nu e semn de neiubire dacă îl puneți sa gătească alături de voi, ca să vadă că mâncarea, până ajunge în farfurie, cineva depune efort pentru a o obține! …mai degrabă apare un sentiment de împlinire și recunoștință nu doar de “mi se cuvine”!

E un mai mare semn de iubire dacă acceptați realitatea și faceți ceva sa o schimbați.

E un mai mare semn de iubire ca după ce acceptați că al vostru copil e supraponderal sau obez și mai apoi luați decizia ca schimbările în alimentație să se producă “în familie”…adică puterea lui împreună!

E un mare semn de iubire dacă îi explicați des…cât se poate de des că alimentația are un rol crucial în numărul de kilograme pe care le are.

Dacă veți conștientiza și înțelege ce aveți de făcut ca și familie, situația se poate schimba și copilul va deveni normoponderal iar mai târziu, când încă nu e prea târziu, vă va mulțumi și vă va transmite recunoștință prin vorbe și comportament!

La fel ca și în viață, suntem de cele mai multe ori recunoscători greutăților care ne împing spre a avea realizări deosebite, decât situaților când primim totul de-a gata! Asta ne-a dus spre evoluție!

Oare sănătatea copilului, cât depinde de familie și cât de mediul din afară (grădiniță, școală, anturaj)?

Noi zicem că procentul cel mare e în interior, în familie, nu în exterior! 

Așa că hai să facem tot ceea ce ține de noi ca să nu ne plângem apoi că am crescut o generație mai bolnavă decât noi!

Bucuroși să te știm sănătos,

Farm. Anca și Adrian Ienin