O stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, medie: 5,00 din 5)
Încarc...

Luăm decizii emoționale și le justificăm rațional (Legitatea #244)

Luăm decizii emoționale și le justificăm rațional (Legitatea #244)

De ce luăm decizii emoționale chiar și atunci când știm ce e bine pentru noi?

Deși avem un creier extrem de complex și capabil, majoritatea deciziilor noastre nu sunt raționale, ci emoționale.

Gândește-te doar la dulapurile tale pline de „chestii” pe care nu le folosești, dar pe care, la un moment dat, le-ai cumpărat pentru că ți-au plăcut. Nu pentru că aveai nevoie de ele, ci pentru că ți-au oferit o stare de bucurie, de satisfacție, de siguranță sau de apartenență.

Creierul emoțional decide, iar creierul rațional justifică

Creierul uman are două mari sisteme de luare a deciziilor:

  • Sistemul emoțional (limbic) – rapid, instinctiv, condus de dorințe, frici și plăceri.
  • Sistemul rațional (neocortexul prefrontal) – lent, analitic, orientat spre obiective pe termen lung.

În teorie, ar trebui ca rațiunea să conducă, dar în practică, emoțiile sunt cele care apasă butonul „ACȚIONEAZĂ”.
Rațiunea vine mai târziu, doar ca să justifice decizia deja luată.
Așa ajungem să spunem: „Meritam ceva bun”, „Doar azi”, „Nu pot rezista tentației” — deși știm că, pe termen lung, nu ne face bine.

De ce mâncarea și comoditatea sunt decizii emoționale

Creierul nostru caută recompensă imediată.
În trecut, când hrana era rară, era esențial să mănânci imediat ce găseai ceva dulce sau gras — ca să supraviețuiești.
Astăzi, acest mecanism ancestral nu mai e util, dar a rămas activ.

De aceea:

  • Mâncăm prăjitura pentru că ne e poftă, nu pentru că e sănătoasă.
  • Stăm pe canapea pentru că e mai confortabil decât să facem 10 flotări.
  • Comandăm mâncare pentru că oferă satisfacție imediată, nu pentru că ne lipsește timpul real.

Este un mecanism de refugiu emoțional. Când suntem obosiți, stresați sau copleșiți, creierul caută o plăcere mică și rapidă – o gustare, o pauză, o doză de dopamină.
Aceasta creează un cerc vicios: cu cât cedăm mai des, cu atât scade autocontrolul și crește nevoia de „recompensă”.

Mintea care ne minte – calul nărăvaș din noi

Un vechi proverb tibetan spune: „Mintea este un cal nărăvaș. Dacă nu o ții în frâu, te aruncă de pe drum.”
Exact așa funcționează și mecanismele noastre interioare.

Mintea ne oferă argumente emoționale pentru alegeri greșite:
„Doar azi…”, „Merit și eu…”, „De mâine încep cura.”

Și, paradoxal, creierul rațional le acceptă, pentru că vrea pace, nu conflict intern.

De câte ori, de sărbători, nu ne-am spus: „Doar acum e Crăciunul, merit și eu măcar atât!”
Și apoi, peste câteva zile, căutăm pastile de digestie, ceaiuri de detoxifiere și diete rapide de slăbire.

Mâncăm emoțional, dar apoi ne pedepsim rațional.

Neuroștiința plăcerii: dopamina și sistemul de recompensă

Totul se reduce la un neurotransmițător: dopamina.
Este substanța chimică a motivației și a anticipării plăcerii. Ea ne face să vrem „acum”, chiar dacă știm că mai târziu vom regreta.
În timp, dopamina scade sensibilitatea receptorilor și avem nevoie de tot mai mult: mai mult zahăr, mai mult scroll, mai mult confort.

Un studiu de la Universitatea Yale arată că persoanele care mănâncă sub stres activează aceleași circuite dopaminergice ca în dependențele de substanțe.
De aceea, mâncatul emoțional nu este o lipsă de voință, ci o programare biologică pe care o putem rescrie doar prin conștientizare și practică.

Cum poți transforma emoția în aliat, nu în dușman

Nu putem elimina emoțiile, dar le putem educa.
Scopul nu este să devii o mașină rațională, ci să faci pace între minte și emoție.

  • Respiră și amână decizia – dacă îți dai 10 secunde înainte de a acționa, permiți creierului rațional să preia controlul.
  • Reformulează emoția – întreabă-te: „Ce caut acum cu adevărat? Plăcere, alinare, sau energie?”
  • Schimbă mediul – dacă nu vrei să mănânci dulciuri, nu le ține în casă. Creierul reacționează la stimuli vizuali.
  • Micile reușite antrenează cortexul – fiecare decizie conștientă întărește circuitele autocontrolului.

De la impuls la intenție

Fiecare alegere mică este o antrenare a minții.
A mânca conștient, a-ți amâna recompensa, a alege efortul în locul comodității, toate acestea îți dau puterea de a nu mai fi sclavul propriului creier emoțional.

Poți începe ușor:

  • Bea un pahar cu apă înainte de a mânca desertul.
  • Plimbă-te 5 minute înainte de a deschide frigiderul.
  • Scrie de ce vrei să mănânci: foame reală sau oboseală?
  • Ia un supliment adaptogen pentru a face față mai bine stresului.

Cu timpul, vei observa că emoția devine tot mai calmă, iar deciziile tale — mai coerente.

Vei mânca pentru că îți e foame, nu din impuls. Vei face mișcare pentru că te face să te simți viu, nu pentru că „trebuie”.
Iar asta este libertatea autentică.


Așadar, creierul nostru este o mașinărie extraordinară, dar fără o minte conștientă care să o conducă, ne poate duce în cercuri de plăceri scurte și regrete lungi.
Adevărata sănătate începe din momentul în care emoțiile nu mai conduc fără permisiunea ta.

Alege să trăiești cu intenție, nu din impuls.

Și vei vedea cum deciziile tale, fie că sunt alimentare, financiare sau relaționale, încep să creeze echilibru și sens.

 

Bucuroși să te știm sănătos,
Farm. Anca și Adrian Ienin

 


Referințe:

Bechara, A., Damasio, H., Damasio, A. R. (2000). Emotion, decision making and the orbitofrontal cortex. Cerebral Cortex, 10(3), 295–307.
➤ Studiu clasic care arată cum leziunile în cortexul orbitofrontal (centru al emoțiilor) afectează capacitatea de a lua decizii corecte, chiar dacă rațiunea rămâne intactă.
Damasio, A. (1994). Descartes’ Error: Emotion, Reason, and the Human Brain. New York: Avon Books.
➤ Cartea fundamentală care introduce „ipoteza markerilor somatici” – emoțiile preced și orientează deciziile cognitive.
Lerner, J. S., Li, Y., Valdesolo, P., & Kassam, K. S. (2015). Emotion and Decision Making. Annual Review of Psychology, 66, 799–823.
➤ Meta-analiză care arată că emoțiile influențează aproape toate deciziile umane: financiare, alimentare, morale sau de sănătate.
Volkow, N. D., Wang, G. J., Fowler, J. S., & Telang, F. (2008). Overlapping neuronal circuits in addiction and obesity: evidence of systems pathology. Philosophical Transactions of the Royal Society B, 363(1507), 3191–3200.
➤ Demonstrează că mâncatul emoțional activează aceleași circuite dopaminergice ca dependențele de substanțe.
Stice, E., Spoor, S., Bohon, C., & Small, D. M. (2008). Relation between obesity and blunted striatal response to food is moderated by TaqIA A1 allele. Science, 322(5900), 449–452.
➤ Arată cum sensibilitatea scăzută la dopamină crește pofta de mâncare și comportamentele compulsive.
Gibson, E. L. (2012). The psychobiology of comfort eating: implications for neuropharmacological interventions. Behavioural Pharmacology, 23(5-6), 442–460.
➤ Analizează cum stresul declanșează comportamentul alimentar emoțional și eliberarea de dopamină și opioide endogene.
Mischel, W., Shoda, Y., & Rodriguez, M. L. (1989). Delay of gratification in children. Science, 244(4907), 933–938.
➤ Studiul clasic „marshmallow experiment” care arată importanța cortexului prefrontal în amânarea recompensei.
Hare, T. A., Camerer, C. F., & Rangel, A. (2009). Self-control in decision-making involves modulation of the vmPFC valuation system. Science, 324(5927), 646–648.
➤ Demonstrează cum cortexul prefrontal ventromedial poate „corecta” deciziile emoționale prin control conștient.
5 1 vote
Article Rating
Abonează-te
Notify of
guest

0 Comments
Cele mai noi
Cele mai vechi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
0
Ne-ar plăcea să știm gândurile tale, te rog lasă-ne un comentariu.x