Recompensă sau durere? Ce te determină să faci o schimbare? (Legitatea #408)

Prin natura noastră, suntem atrași de lucrurile care ne provoacă plăcere și, în același timp, încercăm să evităm tot ceea ce ne provoacă durere sau disconfort. Dar surpriza este că nu toți reacționăm la fel și nu întotdeauna motivația noastră se bazează pe recompensă.

Creierul nostru este programat să caute plăcerea și să evite durerea, un mecanism de supraviețuire vechi de milioane de ani. Responsabili pentru acest proces sunt centrii recompensei și ai durerii din sistemul limbic, adică acea parte profundă și destul de primitivă a creierului care guvernează emoțiile, comportamentele instinctive și motivația.

Creierul emoțional: unde se naște dorința

Când faci ceva care îți place, mănânci o prăjitură, primești o îmbrățișare sau finalizezi o sarcină importantă, centrii recompensei eliberează dopamină, neurotransmițătorul care te face să te simți bine și îți dă motivația de a repeta acel comportament.

Acest proces se întâmplă într-o regiune a creierului numită nucleul accumbens (NAcC), considerat „centrul plăcerii”. (vezi și Legitatea #156 – Dopamina învinge rațiunea)

Însă dopamina nu acționează singură. Ea este influențată de alte zone ale creierului:

• Cortexul prefrontal (CPF) – partea rațională, care analizează consecințele;
• Hipocampul – responsabil cu memoria și asocierea experiențelor;
• Amigdala – centrul emoțiilor, care amplifică plăcerea sau durerea resimțită.

Cum se schimbă echilibrul între plăcere și durere

Imaginează-ți că te bucuri de o cină delicioasă. Moleculele de dopamină „gâdilă” nucleul accumbens și te simți fericit(ă). Dar exact atunci primești un telefon cu o veste tristă. Dintr-odată, totul se schimbă.

Cortexul prefrontal procesează informația, hipocampul aduce amintiri similare din trecut, iar amigdala activează emoții intense. Dintr-o clipă, plăcerea dispare, iar senzația de durere sau stres devine dominantă.

Anxietatea, teama sau șocul pot neutraliza în întregime satisfacția chiar și a celei mai mari plăceri.

Dar se poate întâmpla și invers: mâncarea nu este grozavă, dar compania este minunată. Râzi, te simți bine, iar reacțiile pozitive ale cortexului prefrontal amplifică plăcerea. Pleci cu impresia că localul este extraordinar, nu pentru că mâncarea a fost bună, ci pentru că te-ai simțit bine.

Motivația: fugim de durere sau căutăm plăcerea?

Balansul dintre durere și plăcere este unic pentru fiecare persoană. Unii sunt motivați de ideea de recompensă,
în timp ce alții reacționează mai puternic la frica de consecințe negative.

Pe unele persoane le motivează:

1. Mănâncă mai sănătos și o să fii energic(ă) și plin(ă) de vitalitate!

Pe altele le motivează:

2. Dacă nu o să îți schimbi stilul de viață, o să ajungi să faci infarct sau AVC!

De cele mai multe ori, creierul reacționează mai intens la frica de durere decât la promisiunea plăcerii.
Asta explică de ce uneori ne apucăm de schimbări doar când „ne doare” suficient, fie fizic, fie emoțional.

Pe tine ce te motivează să faci schimbări pozitive în viața ta?

Recompensa viitorului sau frica de durerea prezentului? Indiferent ce te mișcă, important este să conștientizezi de ce vrei să faci o schimbare și să folosești această energie în favoarea ta.

Bucuroși să te știm sănătos,
Farm. Anca și Adrian Ienin

Referințe științifice:

1. Haber, S. N., & Knutson, B. (2010). The reward circuit: Linking primate anatomy and human imaging. Neuropsychopharmacology, 35, 4–26.
2. Berridge, K. C., & Kringelbach, M. L. (2016). Liking, wanting, and the incentive-sensitization theory of addiction. Current Topics in Behavioral Neurosciences, 27, 1–37.
3. Schultz, W., Dayan, P., & Montague, P. R. (1997). A neural substrate of prediction and reward. Science, 275(5306), 1593–1599.
4. Glimcher, P. W. (2011). Understanding dopamine and reinforcement learning: The dopamine reward prediction error hypothesis. Proceedings of the National Academy of Sciences, 108(S3), 15647–15654.
5. Phelps, E. A. (2005). Contributions of the amygdala to emotion processing: From animal models to human behavior. Neuron, 48(2), 175–187.
6. LeDoux, J. E. (2000). Emotion circuits in the brain. Annual Review of Neuroscience, 23, 155–184.
7. Friedman, N. P., & Robbins, T. W. (2022). The role of prefrontal cortex in cognitive control and executive function. Neuropsychopharmacology, 47, 72–89.
8. McGaugh, J. L. (2015). Consolidating memories. Annual Review of Psychology, 66, 1–24.
9. Min, S., et al. (2024). Stressful life events and reward processing in adults. Clinical Psychological Science.
10. Tversky, A., & Kahneman, D. (1991). Loss aversion in riskless choice: A reference-dependent model. The Quarterly Journal of Economics, 106(4), 1039–1061.
11. Xu, Y., et al. (2024). The nucleus accumbens in reward and aversion processing. Molecular Psychiatry.
12. Klawonn, A. M., & Malenka, R. C. (2019). Nucleus accumbens modulation in reward and aversion. Cold Spring Harbor Perspectives in Medicine, 9(11), a039446.