Azi, despre redescoperirea echilibrului interior prin voință și cunoaștere, o lecție veche de la Avicenna

“Nu există boală fără leac, există doar prea puțină voință. Nu există plantă fără valoare, ci doar prea puțină cunoaștere.” – Avicenna

Acest citat profund al lui Avicenna, renumitul medic și filozof persan, transcende timpul și spațiul, oferindu-ne o lecție esențială despre legătura dintre sănătate, natură și puterea interioară.

Cu alte cuvinte, ne arată că vindecarea începe nu doar în corp, ci și în minte, în voința noastră de a ne deschide către înțelepciunea naturală din jurul nostru.

Sau, așa cum spuneam în legitatea #16: Orice boală se poate vindeca, dar nu orice bolnav!

Cuvintele lui Avicenna ne amintesc de un adevăr simplu: de multe ori, suntem tentați să credem că soluțiile la problemele noastre de sănătate se află exclusiv în afara noastră: la medic, la farmacist, la terapeut, la cercetători sau într-o pastilă miraculoasă. Că ele depind de medicamente, tratamente moderne și tehnologie avansată. Însă, în miezul acestei gândiri, pierdem din vedere puterea noastră interioară – voința. Voința de a ne vindeca, de a căuta soluții, de a ne transforma obiceiurile și mentalitățile!

Atunci când ne confruntăm cu o boală sau o suferință, primul pas către vindecare este acceptarea responsabilității personale.

Voința nu este doar despre a depăși un obstacol fizic, ci și despre a ne asuma că avem un rol activ în procesul nostru de vindecare. Cum ar fi să ne întrebăm: „Ce pot face eu pentru a mă simți mai bine?” sau „Ce parte din sănătatea mea este în controlul meu?”.

Voința este forța subtilă care ne pune în mișcare, care ne scoate din inerție și din zona de confort. Este energia care ne permite să descoperim resursele interioare și exterioare pe care le avem la dispoziție, fie ele sub formă de cunoștințe, remedii naturale sau o comunitate de sprijin.

Partea a doua a citatului ne îndrumă către un alt aspect esențial al vindecării – natura. Avicenna ne amintește că natura este o sursă nesecată de înțelepciune și vindecare, dar pentru a beneficia de ea, trebuie să avem cunoașterea necesară.

Astăzi, într-o lume în care medicina modernă domină, am pierdut o parte din conexiunea cu plantele și remediile naturale. Însă natura nu a încetat să fie un izvor de vindecare. De la ceaiurile din plante simple, până la uleiurile esențiale și alte remedii, totul este acolo, la îndemâna noastră.

Întrebarea este: suntem dispuși să învățăm, să redescoperim, să ne acordăm timp pentru a înțelege secretele pe care natura ni le oferă?

Se spune că într-un mic sat de la poalele munților Apuseni, trăia un bătrân înțelept, cunoscut pentru cunoștințele sale despre plantele vindecătoare. Oamenii veneau la el din toate colțurile țării, căutând leacuri pentru suferințele lor. Dar bătrânul nu le oferea întotdeauna răspunsurile directe pe care le așteptau.

Într-o zi, un tânăr bolnav, epuizat de o boală misterioasă, a ajuns la bătrân, cerând ajutor. Bătrânul l-a privit cu blândețe și i-a spus: „În pădurea de la marginea satului, se află un copac. Acest copac are puteri tămăduitoare, dar va trebui să-l găsești singur.”

Tânărul, plin de speranță, a pornit în căutarea copacului. Zile întregi a rătăcit prin pădure, dar nu a găsit nimic.

Exasperat și slăbit, s-a întors la bătrân.

Bătrânul i-a zâmbit din nou: „Copacul nu este doar în pădure, este și în inima ta. Dacă vrei să te vindeci, începe prin a avea voința de a căuta nu doar în afară, ci și în tine însuți.”

Tânărul a înțeles că procesul vindecării nu era doar despre găsirea unui leac exterior, ci despre cultivarea forței interioare și a cunoașterii.

După o vreme, și-a schimbat modul de viață, și-a întărit voința și, treptat, sănătatea i s-a restabilit. A înțeles că leacul copacului era, de fapt, leacul voinței și al cunoașterii.

---

Citatul lui Avicenna ne oferă o călăuză prețioasă în vindecare. Fie că ne confruntăm cu probleme fizice, emoționale sau spirituale, soluțiile există. Leacurile sunt în natură, în plante, în modurile de viață simple și sănătoase. La fel cum medicina alopată este inspirată de natură, tot în natură putem găsi și noi cele mai potrivite remedii.

Dar cheia este să cultivăm atât voința de a căuta vindecarea, cât și cunoașterea necesară pentru a înțelege resursele naturale din jurul nostru.

Vindecarea nu este un proces pasiv. Ea cere de la noi nu doar răbdare, ci și implicare activă. Așadar, ori de câte ori ne simțim pierduți, bolnavi sau epuizați, să ne amintim de puterea naturii și de forța pe care o avem în noi înșine.

Ca să încheiem cu o imagine mai plastică, voința și cunoașterea sunt cele două aripi care ne ridică către vindecar!