Schimbările treptate sunt de cele mai multe ori benefice însă atunci când nu le ghidăm noi ne pot duce de fapt către rezultate pe care nu le dorim.

Noi, oamenii, avem un dar de a ne obișnui cu lucrurile, mai ales atunci când schimbările sunt progresive. De multe ori ceva anterior aberant devine suficient de normal încât să treacă nedetectat. La nivel de societate, așadar, „normal” înseamnă adesea „nimic de văzut aici”, adică totul funcționează așa cum ar trebui, nu este nevoie de investigații suplimentare.

Există o parabolă interesantă care se referă la doi pești care își intersectează drumurile acvatice cu un bătrân din specia lor, care îi întâmpină jovial: 

„Bună dimineața, băieți. Cum e apa?” 

Cei doi pești tineri înoată un pic și, în cele din urmă, unul dintre ei se uită la celălalt și întreabă: 

„Ce naiba e apa?” 

Ideea este că cele mai evidente, omniprezente și importante realități sunt adesea cele mai greu de văzut și de observat. La suprafață, ar putea părea ceva banal, dar în profunzime ele pot avea o importanță „de viață sau de moarte”.

Ar fi bine să realizăm că ceea ce trece drept normal în societatea noastră nu este nici sănătos, nici natural! 

Faptul că pentru a îndeplini criteriile de normalitate ale societății moderne, trebuie să ne conformăm, în multe privințe, unor cerințe care sunt profund anormale față de nevoile noastre naturale, drept urmare sunt nesănătoase și dăunătoare la nivel fiziologic, mental și chiar spiritual, este una dintre cauzele multitudinii de boli din ziua de astăzi.

Bolile autoimune sunt tot mai frecvente și ce înseamnă asta: corpul luptă împotriva sa! Adică ne-am îndepărtat atât de mult de firescul sănătății încât corpul în profunzimea lui spune: „acesta nu ești tu!”

Dacă am putea începe să privim boala în sine nu ca pe o pedeapsă sau ca pe o întorsătură crudă a sorții, ci mai degrabă ca pe o consecință așteptată a unor circumstanțe anormale, nenaturale, acest aspect ar avea implicații revoluționare asupra a tot ceea ce ține de sănătate. 

Corpurile și mințile bolnave nu ar mai fi privite ca expresii ale unei patologii individuale, ci ca alarme vii care ne-ar îndrepta atenția asupra aspectelor în care societatea noastră a luat-o razna și în care certitudinile și presupunerile noastre predominante legate de sănătate sunt, de fapt, ficțiuni.

Betoane, ambalaje de plastic, ecrane și stres nu sunt în natura noastră, ci sunt o creație a vremurilor în care trăim!

Bucuroși să te știm sănătos,

Farm. Anca și Adrian Ienin

P.S. În legitatea următoare despre ceva ce vine regulat! …sau ar trebui.