Antoine Bechamp vs Louis Pasteur, terenul sau microbul – teoria pleomorfismului și abordări contradictorii asupra infecțiilor

În acest articol vom aborda un subiect delicat, aparent contradictoriu dar care de fapt reflectă dualitatea lumii în care trăim și faptul că nimeni nu deține adevărul absolut. Este vorba despre o perspectivă holistică asupra sănătății și disputa lui Antoine Béchamp cu Louis Pasteur.

Cine a fost Antoine Béchamp?

Antoine Béchamp (1816-1908), un om de știință francez, a adus contribuții majore în domeniile biologiei, chimiei și medicinei. Deși mai puțin cunoscut decât contemporanul său Louis Pasteur, Béchamp a formulat teorii care au provocat paradigmele științifice ale vremii și care continuă să genereze interes în cercurile sănătate holistică și alternativă. Principala sa contribuție, teoria pleomorfismului, a fost în centrul unei dezbateri aprinse cu Pasteur, al cărui „germ theory” (teoria germenilor) a devenit fundația medicinei moderne.

Cine a fost Louis Pasteur?

Louis Pasteur (1822-1895), om de știință francez cu pregătire în chimie și microbiologie, a revoluționat practicile medicale și tehnologice prin descoperirile sale fundamentale. El a demonstrat rolul microorganismelor în procesul de fermentație și a formulat “teoria germenilor” care a redefinit etiologia bolilor infecțioase, punând bazele vaccinologiei moderne. Eforturile sale au condus la dezvoltarea metodelor de pasteurizare, contribuind la siguranța alimentară și la prevenirea unor afecțiuni mortale. Prin abordarea sa empirică, ancorată în experimente riguroase și rezultate imediate, Pasteur a câștigat rapid încrederea lumii științifice și a publicului, devenind una dintre cele mai influente figuri ale medicinei moderne.

Teoria pleomorfismului și „microzimele”

Béchamp a avut o perspectivă interesantă asupra vieții și fost convins că sănătatea și boala sunt strâns legate de starea internă a organismului, nu doar de prezența agenților patogeni externi. În cercetările sale, el a descoperit structuri microscopice pe care le-a numit „microzime” (microzyme), considerându-le particule fundamentale ale vieții.

El a susținut că:

1. Microzimele sunt omniprezente – ele există în toate organismele vii și sunt esențiale pentru procesele biologice.
2. Transformabilitatea (pleomorfism) – microzimele pot suferi transformări în funcție de mediul intern al corpului, devenind bacterii sau alte forme microscopice care pot contribui la boală sau vindecare.
3. Mediul intern este esențial – sănătatea organismului depinde de menținerea unui mediu intern alcalin, echilibrat, care previne transformarea microzimelor în agenți patogeni.

Această viziune contrasta profund cu teoria germenilor a lui Pasteur, care afirma că microorganismele externe (bacterii, viruși) sunt cauza principală a bolilor infecțioase.

Disputa lui Bechamp cu Pasteur

Conflictul intelectual dintre Béchamp și Pasteur a fost unul dintre cele mai notabile din istoria științei. Pasteur era un chimist și biolog cu o abordare mai pragmatică și accesibilă, ceea ce i-a permis să câștige sprijinul instituțiilor și al publicului. În schimb, lucrările lui Béchamp erau mai teoretice și complexe, adresându-se unui public restrâns.

Punctele cheie ale disputei între teoria gemenilor și teoria terenului

Disputa dintre cei doi oameni de știință are mai multe puncte cheie asupra cărora merită să ne oprim.

1. Care este cauza bolii?
   • Pasteur: Boala este cauzată de invazia microorganismelor din exterior.
   • Béchamp: Boala apare din dezechilibre interne care permit microorganismelor să prolifereze sau să se transforme.
2. Prevenție și tratament:
   • Pasteur: Vaccinarea și distrugerea germenilor cu antibiotice sunt cheia prevenirii bolilor.
   • Béchamp: Menținerea unui mediu intern sănătos este esențială pentru prevenirea bolilor.
3. Abordarea științifică:
   • Pasteur a simplificat conceptele științifice pentru a obține aplicabilitate imediată în practică.
   • Béchamp a preferat o abordare holistică, orientată spre înțelegerea complexității vieții.

De-a lungul timpului, Pasteur a câștigat popularitate datorită succesului vaccinurilor și acceptării largi a teoriei germenilor. Totuși, există mărturii care sugerează că, spre sfârșitul vieții, Pasteur ar fi recunoscut validitatea perspectivei lui Béchamp, spunând: „Le microbe n’est rien, le terrain est tout” (Microbul nu este nimic, terenul este totul).

Relevanța teoriilor lui Béchamp astăzi

În medicina modernă, teoria germenilor rămâne dominantă, dar perspectiva lui Béchamp a câștigat teren în comunitățile care promovează sănătatea holistică. Această abordare subliniază importanța:

• Nutriției echilibrate și a alcalinizării corpului.
• Reducerii toxinelor, detoxifierii și îmbunătățirii mediului intern.
• Înțelegerii sănătății ca pe un proces dinamic, în care corpul joacă un rol activ în combaterea bolilor.
• Menținerii imunității într-o stare optimă și recurgerea cât mai rar la antibiotice de sinteză.

Critici și controverse

Teoriile lui Béchamp au fost criticate pentru lipsa de dovezi empirice convingătoare în contextul științei moderne. Pleomorfismul, de exemplu, este considerat eronat de medicina convențională, care susține că microorganismele au forme fixe. Cu toate acestea, cercetările recente în domeniul microbiomului și epigeneticii aduc o validare principiilor sale, punând accent pe interacțiunea dintre microorganismele interne și sănătatea generală.

Abuzul de antibiotice și infecțiile nosocomiale

Totuși există un adevăr de necontestat, faptul că abuzul de antibiotice duce la bacterii tot mai rezistente care nu mai răspund la tratament, astfel că există tot mai multe voci care susțin teoria lui Bechamp.

Infecțiile nosocomiale, adică acele infecții dobândite în mediul spitalicesc, reprezintă o provocare majoră pentru sistemele de sănătate, atât din perspectiva costurilor, cât și a morbidității și mortalității asociate.

Aceste infecții sunt cauzate de o gamă variată de microorganisme, unele devenite rezistente la multiple clase de antibiotice din cauza utilizării excesive și necorespunzătoare a acestor medicamente.

Abuzul de antibiotice – sub formă de prescripții nejustificate, utilizare incorectă de către pacienți sau folosirea lor ca stimulente de creștere în zootehnie – accelerează procesul prin care bacteriile dezvoltă rezistență, făcând din ce în ce mai dificil tratamentul eficient al infecțiilor. În acest context, prevenirea infecțiilor nosocomiale prin practici riguroase de igienă, stimularea imunității și sănătății organismului devin elemente-cheie pentru asigurarea unui act medical sigur și eficient.

Adevărul este (aproape) la mijloc – abordarea noastră

Perspectiva noastră este una mai echilibrată, recunoaștem atât importanța mediului intern al organismului, cât și rolul patogenilor externi.

Este clar că o imunitate puternică ne protejează de bacterii dar în același timp sunt situații în care tratamentul cu antibiotice salvează vieți.

Un corp sănătos, bine hrănit, odihnit și echilibrat metabolic, este mai puțin susceptibil la infecții. Microorganismele patogene pot exista constant în jurul nostru – în aer, apă sau alimente – însă acestea nu vor provoca neapărat o boală dacă sistemul imunitar funcționează optim și “terenul” biologic este unul stabil.

Astfel, prevenirea bolilor presupune nu doar evitarea contactului cu microorganisme potențial dăunătoare, ci mai ales menținerea unui stil de viață care să confere reziliență internă. Așa cum am spus în legitatea #32.

Pe de altă parte, dacă organismul suferă de carențe nutriționale, dezechilibre hormonale, stres cronic sau alte disfuncții, imunitatea devine fragilă și în această situație, chiar și expunerea la microbi obișnuiți poate duce la infecții. Cu alte cuvinte, bacteriile și virusurile din mediul înconjurător pot pătrunde și se pot înmulți în organism atunci când acesta nu se află în cea mai bună formă.

Prin urmare, o abordare corectă a sănătății implică atât gestionarea inteligentă a mediului extern (igienă, evitarea surselor de contaminare) cât și întreținerea atentă a “terenului” intern, printr-o imunitate crescută, astfel încât organismul să poată rezista eficient la potențialii agenți patogeni.

Așadar să învățăm de la înaintașii noștri și din conflictul dintre Bechamp și Pasteur, care nu a fost doar o dispută științifică, ci și o reflecție asupra modului în care percepem boala și sănătatea. În timp ce lumea medicală se concentrează pe combaterea agenților patogeni, să nu uităm de viziunea lui Béchamp, care ne reamintește importanța unui mediu intern armonios.

Bucuros să te știu sănătos,

Farm. Adrian Ienin

Referințe:

– https://superlife.com/pasteur-bechamp-germ-theory/
– https://www.researchgate.net/publication/385985795_The_Terrain_Theory_Epigenetics_Pleomorphism
– https://www.nature.com/articles/s41598-017-10479-8
– https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12647815/