Am spus de mai multe ori ca gestionarea emoțiilor este esențială pentru o sănătate optimă. Dar în același timp noi nu suntem nici psihologi și nici experți în acest domeniu.

Totuși, atunci când vorbim despre gestionarea emoțiilor, din punct de vedere fiziologic, ne referim de fapt la liniştirea „amigdalei”. Amigdala face parte din sistemul limbic al creierului, care este responsabil pentru procesarea emoțiilor, inclusiv detectarea fricii și pregătirea corpului nostru pentru un răspuns de urgență.

Liniștirea amigdalei înseamnă trecerea organismul de la sistemul nervos simpatic (SNP) la sistemul nervos parasimpatic (SNPS) și oferă astfel chimiei corpului ocazia de a se recupera. Doar după liniștirea ei ne putem aștepta la o gândire limpede, la creativitate, la abilitatea de a ne conecta cu alții și de a fi prezenți emoțional pentru cei din jur. 

Interesant, aceste stări ale corpului se autoperpetuează, la fel ca un cerc vicios. Când ne aflăm într-o stare emoțională critică avem o perceptie deformată a lumii din jurul nostru. Această stare face ca amigdala să fie în stare de alertă la pericol, precum un vulcan gata să erupă. Deloc surprinzător, amigdala descoperă noi declanşatori în mediul extern, așa că percepem lumea ca find un loc mai periculos și mai negativ decât este de fapt. 

În schimb, când amigdala este calmă, cortexul prefrontal (gândirea rațională) este activ, iar asta ne oferă ocazia de a vedea lumea mai obiectiv.

Sunt 4 tehnici relativ simple (în afară de terapia psihologică) prin care putem calma amigdala și implicit răspunsul la stres sau la o emoție negativă: 

1. Respirația abdominală, este una dintre modalitățile de a face asta mai rapid. Când începem să respirăm profund, până în stomac și apoi încetinim respirația, mai ales expirația, creierul percepe lucrurile ca fiind în ordine (cu alte cuvinte, dacă ai fugi din fața animalului de pradă nu ai avea timp pentru a expira rar). Asta oferă ocazia de a întrerupe acel cerc vicios, iar pentru organism este șansa de a trece, măcar pentru o perioadă scurtă, la sistemul nervos parasimpatic (SNPS).

   Concret, exerciţiul de respirație este: mai întâi inspiră pe nas până numeri la patru, ține aerul în piept tot până numeri la patru și apoi, expiră până la patru. Doar atât de simplu. Intenția este de a prelungi faza de expirație pentru a permite organismuluí să se orienteze spre răspunsul de relaxare, astfel încât, dacă putem prelungi numărătoarea până la șase sau opt, ar fi mai bine.

2. Mișcarea fizică, în special de tip cardio, practicată minim 15 minute. Se secretă substanțe ale stării de bine care sunt considerate de mulți cel mai puternic tratament împotriva depresiei și anxietății.
3. Creșterea secreției de ocitocina. Ocitocina mai este denumită și hormonul îmbrățișării și o primim în mod natural când ținem în brațe pe cineva (mai ales dacă este o persoană dragă, apropiată), când mângâiem animale de companie, când ne alintăm cu cei dragi și când avem orgasm. De asemenea, ocitocina ne motivează să avem grijă de persoanele dragi, dat fiind că altruismul și colaborarea ne sporesc șansele de supraviețuire. Primim la schimb o caldă și strălucitoare senzaţie de iubire, relaxare și liniștire a minții.
4. Găsește 5 motive de recunoștință în fiecare zi.

Deși par lucruri simple, sunt de fapt mecanisme fiziologice prin care ajungi să fii mai fericit și mai puțin anxios.

Pentru restul traumelor și problemelor ascunse în adâncul sufletului tău, caută un ajutor specializat!

Bucuroși să te știm sănătos,

Farm. Anca și Adrian Ienin