Încarc...
Continut articol
Ți s-a întâmplat vreodată să ai impresia că oamenii vorbesc „mai încet” decât de obicei? Sau că televizorul nu mai are volumul suficient de tare?
De multe ori, pierderea auzului se instalează lent și silențios, până într-o zi când realizezi că nu mai auzi clar vocea celor dragi. Alteori, poate apărea brusc, ca o tăcere neașteptată care sperie și derutează.
Fie că vorbim despre hipoacuzie (scăderea auzului) sau surditate (pierderea profundă), impactul asupra vieții de zi cu zi este enorm. Nu e vorba doar de sunete, ci de conexiune, siguranță și vitalitate.
Auzul este una dintre porțile prin care creierul se hrănește cu informație, emoție și sens – iar când această poartă se închide, pot apărea nu doar dificultăți de comunicare, ci și modificări cognitive, emoționale și chiar un risc crescut de demență sau Alzheimer.
În acest articol vei înțelege:
- ce înseamnă hipoacuzia și surditatea și care sunt diferențele dintre ele,
- ce tipuri de surditate există (de transmisie, neurosenzorială, mixtă, congenitală),
- de ce surditatea brusc instalată este o urgență medicală,
- cum se manifestă hipoacuzia la copii și importanța screeningului neonatal,
- cum se diagnostichează și tratează pierderea de auz,
- dar și cum se leagă sănătatea urechii de sănătatea creierului și de riscul de Alzheimer.
Fie că ești afectat direct, ai un membru al familiei cu hipoacuzie sau pur și simplu vrei să previi, acest articol te va ajuta să privești auzul cu alți ochi — nu doar ca un simț, ci ca o fereastră către vitalitate și claritate mentală.
Ce este hipoacuzia? Ce înseamnă „surditatea”?
- Hipoacuzia = diminuarea capacității de a auzi.
- Surditatea descrie formele severe sau profunde de pierdere auditivă (peste ~70–90 dB), cu impact major asupra comunicării.
OMS estimează că până în 2050 aproape 2,5 miliarde de oameni vor avea o formă de pierdere de auz, iar peste 700 de milioane vor necesita reabilitare auditivă. Aproximativ 50% din cazuri pot fi prevenite prin măsuri de sănătate publică (protecție auditivă, managementul infecțiilor, controlul bolilor cronice).
Ambele sunt un subiect de mare interes mai ales pentru părinții de copii mici și pentru persoanele vârstnice.
Cele două mari grupe de afecțiuni sunt hipoacuzia/surditatea de transmisie (problema e la urechea externă sau medie) și hipoacuzia/surditatea neurosenzorială (problema e la cohlee sau nervul auditiv).
Surditatea brusc instalată este o urgență ORL și necesită contact medical imediat, ideal în primele 24–72 h.
La copii, depistarea cât mai devreme schimbă radical dezvoltarea limbajului și a cogniției.
Protecția auditivă, controlul bolilor cronice și evitarea ototoxicelor sunt esențiale.
Reabilitarea auditivă (aparat auditiv, implant cohlear) îmbunătățește calitatea vieții, iar unele strategii nutriționale și de stil de viață pot susține sănătatea urechii interne (nu înlocuiesc tratamentul).
Tipuri de surditate sau hipoacuzie
Clasificarea de bază:
| Tip | Ce se întâmplă? | Exemple de cauze | Abordare tipică |
|---|---|---|---|
| Hipoacuzie / surditate de transmisie | Sunetul nu ajunge eficient de la urechea externă/medie la urechea internă. | Cerumen (dop), otită externă sau medie, lichid în urechea medie, timpan perforat, otoscleroză, malformații ale lanțului osicular. | De obicei se poate trata medical sau chirurgical: îndepărtarea dopului, tratarea infecției, aerisire tubară, timpanoplastie, stapedotomie etc. |
| Hipoacuzie / surditate neurosenzorială | Afectarea cohleei (celulele ciliate) și/sau a nervului auditiv. | Vârstă (presbiacuzie), expunere la zgomot, ototoxice, infecții virale, boala Ménière, tumori (schwannom acustic), traumatisme, genetic. | Nu se „vindecă” structural ușor; reabilitare cu aparate auditive, implant cohlear, terapii țintite etiologic. |
| Hipoacuzie mixtă | Combină elemente de transmisie + neurosenzorial. | De ex. otoscleroză cu afectare cochleară, sechele post-otite pe un teren de presbiacuzie. | Abordare combinată (medicală/chirurgicală + reabilitare auditivă). |
Termeni întâlniți frecvent: surditate neurosenzorială, hipoacuzie neurosenzorială, surditate de transmisie, hipoacuzie de transmisie, surditate bilaterală (afectează ambele urechi).
Cauze frecvente și factori de risc ale scăderii auzului
- Zgomotul (muncă, concerte, căști la volum ridicat, zgomote puternice) – în principal factori evitabil.
- Înaintarea în vârstă (presbiacuzie): prevalența „pierderei invalidante” crește exponențial după 60–65 de ani.
- Infecții (otite, meningite, rubeolă congenitală), traumatisme, anomalii genetice.
- Medicamente ototoxice (risc: aminoglicozide, cisplatină; posibil reversibile: diuretice de ansă, macrolide, salicilați), cu recomandarea de monitorizare audiologică la inițiere.
- Boli cronice: diabet, boli cardiovasculare (microcirculație), autoimune – pot agrava hipoacuzia neurosenzorială.
Surditate brusc instalată (sudden sensorineural hearing loss – SSNHL)
Scăderea bruscă (de regulă ≥30 dB pe ≥3 frecvențe) instalată în <72 h, fără cauză evidentă de transmisie poate fi o afecțiune . Se însoțește frecvent de țiuit (tinitus) și/sau senzație de ureche „înfundată”.
Este urgență ORL: prezentare imediată la medic, cu cât tratamentul începe mai devreme, cu atât prognosticul e mai bun.
Hipoacuzia la copii și surditatea congenitală
Depistarea în primele luni (screening neonatal) + intervenția timpurie schimbă radical dezvoltarea limbajului și a creierului. Recomandările JCIH susțin programe EHDI (Early Hearing Detection and Intervention) cu screening universal, diagnostic rapid și acces precoce la aparate auditive/implant cohlear și terapie a limbajului.
La copiii cu hipoacuzie severă/profundă, implantul cohlear poate oferi acces la sunet; abordarea bilingvă (limbaj verbal + limbaj mimico-gestual) previne deprivarea de limbaj și susține dezvoltarea cognitivă și psiho-socială.
Cum se pune diagnosticul (teste utile)
- Otoscopie și evaluare ORL: excluderea dopului de cerumen, infecțiilor sau perforațiilor.
- Audiogramă tonală și vocală: stabilește severitatea și tiparul pierderii.
- Timpanometrie: explorează funcția urechii medii (transmisie).
- Otoemisiuni acustice (OAE) și potențiale auditive de trunchi cerebral (ABR): utile la copii și când nu se poate colabora.
- Investigații țintite (laborator, RMN/CT) după suspiciunea clinică (de ex. schwannom acustic, autoimun etc.).
Legătura dintre pierderea auzului și riscul de Alzheimer sau demență (declin cognitiv)
Ce arată cercetările?
- Hipoacuzia de la vârste mijlocii este considerată un factor de risc independent pentru demență. Unele estimări sugerează că până la ~9 % dintre cazurile de demență ar putea fi asociate cu pierderea auzului.
- Un studiu recent indică faptul că pierderea severă a auzului (în urechea „mai bună”) crește riscul de demență cu ~20 % comparativ cu cei fără pierdere auditivă, iar aparatele auditive par să modereze acest risc.
- Într-un proiect NIH, folosirea aparatelor auditive a redus rata de declin cognitiv la persoanele cu risc crescut cu ~50 % pe parcursul a 3 ani.
- Studiile longitudinale arată o corelație „doză-răspuns”: cu cât pierderea auditivă este mai severă, cu atât crește probabilitatea declinului cognitiv și demenței.
- Un studiu MR (Mendelian randomization) sugerează o relație cauzală între afectarea auditivă și un risc mai mare de demență, mediat de singurătate, dispoziție depresivă și reducerea volumului cortical al creierului (în special regiunea temporală medială).
Posibile mecanisme de legătură
Iată câteva ipoteze principale care explică cum pierderea auzului poate influența creierul și contribuie la riscul de Alzheimer / demență:
- Încărcarea cognitivă crescută („cognitive load hypothesis”): creierul trebuie să „lucreze mai mult” pentru a interpreta semnalele auditive deteriorate, consumând resurse cognitive ce altfel ar fi folosite pentru memorie, atenție, procesare.
- Izolarea socială și reducerea stimulării cognitive: dificultatea auzirii îi poate determina pe oameni să se retragă din viața socială, reducând interacțiunile cognitive și afectând „rezerva cognitivă” (capacitatea creierului de a compensa agresiunile neurologice).
- Atrofie cerebrală / modificări structurale: pierderea stimulării auditive poate induce „privațiune” de activitate neuronale în regiunile auditive și conectate, ceea ce ar favoriza degenerarea sinaptică, scăderea volumului și disconectarea rețelelor cerebrale.
- Factor comun / patologie partajată: factorii de risc vasculari (ex. hipertensiune, ateroscleroză, microangiopatie) sau procese biologice de îmbătrânire pot afecta simultan sistemul auditiv și sistemul nervos central, generând atât hipoacuzie, cât și predispoziție la Alzheimer.
Ce putem face?
- Depistarea timpurie a hipoacuziei și intervenția promptă — ideal în stadii ușoare sau moderate.
- Utilizarea corespunzătoare a aparatelor auditive sau a soluțiilor auditive optimizate poate ajuta la reducerea sarcinii pe creier și la menținerea stimulării cerebrale.
- Menținerea activității sociale, cognitice și fizice — exercițiile mentale, interacțiunile sociale, educația continuă contribuie la rezerva cognitivă.
- Controlul factorilor de risc vasculari (tensiune arterială, diabet, dislipidemie), evitarea bolilor cronice care pot afecta microcirculația cerebrală și auditivă.
- Studiile viitoare vor clarifica mai mult dacă intervențiile auditive pot preveni sau întârzia explicit boala Alzheimer pe termen lung.
Opțiuni de tratament și reabilitare
Corectarea cauzelor de transmisie
Îndepărtarea cerumenului, tratamentul otitelor, aerisire tubară, chirurgie pentru perforații timpanale sau otoscleroză pot restabili/îmbunătăți auzul.
Reabilitare în hipoacuzia neurosenzorială
- Aparate auditive și implant cohlear – asociate cu îmbunătățiri semnificative ale calității vieții, participării sociale și scăderii singurătății, conform meta-analizelor recente.
- Logopedie, antrenament auditiv și suport educațional (mai ales la copii).
Surditate brusc instalată (SSNHL)
Corticosteroizi sistemici ± intratimpanici (salvare), după ghid; evaluare pentru cauze tratabile.
Strategii integrative și naturale (adjuvante, nu înlocuiesc consultul medical)
- Protecție la zgomot & „igiena volumului”: 60/60 (max. 60% din volum, max. 60 min consecutiv), dopuri/căști antifonare la concerte sau muncă zgomotoasă.
- Control metabolic & vascular: tensiune, glicemie, lipide – susțin microcirculația cohleară.
- Evitarea/monitorizarea ototoxicelor când există alternative; audiogramă de baseline și pe parcurs la terapiile cu risc.
- N-acetilcisteină (NAC)– unele studii sugerează un potențial rol protector în expunerea la zgomot; dovezile sunt promițătoare dar încă neconcludente, necesită studii mai mari. (Consultați medicul înainte.)
- Magneziu– date preliminare arată posibil efect protector/adiuvant în hipoacuzia indusă de zgomot sau în SSNHL idiopatic; sunt necesare studii robuste.
- Suplimente pentru urechi și auz – care pot îmbunătăți funcția urechii și pot oferi o profilaxie semnivficativă
- Stil de viață antiinflamator: alimentație bogată în legume, omega-3 din pește, somn suficient, mișcare zilnică – suport sistemic pentru sănătatea vasculară și neuronală.
Prevenție auditivă inteligentă
- Folosește dopuri/căști de protecție în medii zgomotoase; limitează timpul de expunere.
- Fă screening periodic al auzului după 50 de ani sau dacă lucrezi cu zgomot.
- Gestionează bolile cronice (diabet, HTA, dislipidemie) și evită fumatul.
- Verifică interacțiunile și riscurile ototoxice când începi medicamente noi.
- Pentru copii: respectă programul de screening neonatal și monitorizează reacția la sunete/voce în primul an.
Recomandări de produse pentru igiena și sănătatea urechii
Iată câteva produsele pentru igiena urechii externe și întreținere. Nu folosi picături dacă suspectezi perforație de timpan, ai secreții, durere intensă sau pierdere bruscă de auz — mergi la ORL.
- FAVIAUDIA – soluție pentru igiena urechii, 20 ml (Favisan) – Loțiune fitoterapică pentru curățare blândă și întreținerea igienei urechii.
- Auricalm – picături ayurvedice pentru igiena și sănătatea urechii, 15 ml (Biotika Naturals) – Ajută la emolierea cerumenului și calmarea disconfortului local.
- ACUSTIVUM – spray auricular, 20 ml (Zdrovit) – Dispozitiv pentru dizolvarea și prevenirea dopurilor de ceară.
- ACUSTIVUM Durere – spray auricular, 20 ml (Zdrovit) – Adjuvant în disconfortul urechii externe (roșeață, mâncărime, sensibilitate).
- Oto Cleaner HA, 50 ml (Medica) – Soluție pentru igiena canalului auditiv extern; întreținere periodică.
- Oticsun – spray auricular, 10 ml (Sun Wave Pharma) – Adjuvant în îngrijirea urechii externe; proprietăți calmante și astringente.
- Ceratis – picături auriculare, 20 ml (Tis Farmaceutic) – Soluție glicerinată cu proprietăți emoliente pentru igiena urechii.
Cum le folosești inteligent
- Nu introduce bețișoare adânc în canalul auditiv; folosește spray/picături emoliente conform prospectului.
- După duș/înot, usucă ușor pavilionul urechii și evită umezeala prelungită.
- Dacă apar durere severă, secreții, febră sau pierdere bruscă de auz, mergi la ORL.
Întrebări frecvente (FAQ)
Ce este hipoacuzia?
Este scăderea sensibilității la sunete, între normal și surditate profundă. Se măsoară pe audiogramă și poate fi ușoară, moderată, severă sau profundă.
Care sunt tipurile de surditate?
De transmisie, neurosenzorială și mixtă. De asemenea, poate fi unilaterală sau bilaterală, congenitală sau dobândită.
Ce înseamnă „surditate brusc instalată” și ce fac?
Scădere rapidă a auzului în ore-zile, de obicei neurosenzorială; mergi de urgență la ORL (ideal <72 h). Tratamentul prompt crește șansele de recuperare.
Hipoacuzia neurosenzorială se poate vindeca?
De regulă, nu spontan. Dar reabilitarea cu aparate auditive/implant cohlear + antrenament auditiv poate reda comunicarea și calitatea vieții.
Ce este hipoacuzia/surditatea de transmisie?
Pierderea de auz determinată de obstacole sau probleme ale urechii externe/medii (dop de cerumen, otită, perforație timpan). Se tratează frecvent medical/chirurgical.
Surditatea congenitală la bebeluși – măsuri cheie?
Screening neonatal, diagnostic rapid, protezare/implant precoce când e cazul și terapie a limbajului; abordare bilingvă (vorbire + limbaj semnelor) după nevoile copilului.
Semne de alarmă, când e nevoie să mergi urgent la medic
- Scădere bruscă a auzului, cu sau fără țiuit/amețeli.
- Durere intensă, secreții, febră, traumatisme ale urechii.
- Tinitus + amețeli/instabilitate, mai ales apărute brusc.
- Copil care nu reacționează la sunete/voce, întârziere de limbaj.
Concluzie – Ascultă lumea și pe tine însuți
Bucuros să te știu sănătos,
Farm. Adrian Ienin
