Ne dorim, în esență, să avem totul fără să mai depunem niciun efort. Să avem bani fără să muncim, să fim sănătoși fără să ne restricționăm și să avem un corp de gimnast fără să facem sport.

Doar că nu se poate și nici nu ne-ar fi de folos. Azi este o legitate mai lungă, dar merită citită până la capăt, este un experiment fantastic, poate terifiant dar care reflectă atât societatea cât și aspirațiile omului de astăzi…

Experimentul Universul 25

„Universul 25” este unul dintre cele mai neașteptate experimente din istoria științei, care, prin comportamentul unei colonii de șoareci, încearcă să explice evoluția societății umane. 

Ideea „Universului 25” a venit de la omul de știință american John Calhoun, care a creat o „lume ideală”. Mai exact, Calhoun a construit așa-numitul „Paradis al șoarecilor”, un spațiu special amenajat în care rozătoarele aveau din abundență hrană și apă, precum și un spațiu mare de locuit. 

La început, a plasat patru perechi de șoareci care în scurt timp au început să se reproducă, rezultând creșterea rapidă a populației lor. Cu toate acestea, după 315 zile, reproducerea lor a început să scadă semnificativ. Când numărul rozătoarelor a ajuns la 600, între ei s-a format o ierarhie și apoi au apărut așa-zișii „nenorociți”. 

Rozătoarele mai mari au început să atace grupul, rezultând că mulți masculi încep să se “prabușească” psihologic. Ca urmare, femelele, la rândul lor, au devenit agresive față de puii lor. 

Pe măsură ce timpul a trecut, femelele au manifestat un comportament din ce în ce mai agresiv, elemente de izolare și lipsă de dispoziție reproductivă. S-a înregistrat o natalitate scăzută și, în același timp, o creștere a mortalității la rozătoarele mai tinere. 

Apoi, a apărut o nouă clasă de rozătoare masculi, așa-numiții „șoareci frumoși”. Aceștia au refuzat să se împerecheze cu femelele sau să „lupte” pentru spațiul lor. Tot ce le păsa era mâncarea și somnul. La un moment dat, „masculii frumoși” și „femelele izolate” constituiau majoritatea populației. 

Potrivit lui Calhoun, faza morții a constat din două etape: „prima moarte” și „a doua moarte”. 

„Prima moarte” s-a caracterizat prin pierderea scopului în viață dincolo de simpla existență, lipsa dorinței de a se împerechea, de a crește pui sau de a stabili un rol în societate. 

Odată cu trecerea timpului, mortalitatea în rândul puilor a ajuns la 100%, iar reproducerea a ajuns la zero. 

Printre șoarecii pe cale de dispariție s-a observat homosexualitatea și, în același timp, canibalismul a crescut, în ciuda faptului că mâncarea era din belșug. 

La doi ani de la începerea experimentului, s-a născut ultimul pui al coloniei. În cele din urmă toți șoarecii ajung să moară. Aceasta fiind considerată „a doua moarte”!

John Calhoun a repetat același experiment de încă 25 de ori și de fiecare dată rezultatul a fost același.

Lucrarea științifică a lui Calhoun a fost folosită ca model pentru interpretarea colapsului social, iar cercetarea sa servește ca punct focal pentru studiul sociologiei urbane.

În prezent, asistăm la paralele directe în societatea actuala… bărbați slabi, feminizați, cu puține sau deloc aptitudini și instincte de protecție și femei excesiv de agitate și agresive, fără instincte materne…

Mai departe găsește și tu asemănări…

Vin sărbătorile, vei avea timp să te gândești la acest experiment și la societatea actuală. Este cu adevărat lipsa de probleme și abundența fără muncă ceea ce îți dorești cu adevărat?

Bucuroși să te știm sănătos,

Farm. Anca și Adrian Ienin